Ce aparat PMU oferă cele mai bune rezultate vindecate?

Una dintre cele mai frecvente întrebări din domeniul machiajului permanent este:

Ce aparat PMU oferă cele mai bune rezultate vindecate?

Întrebarea în sine pornește de la presupunerea că rezultatul după vindecare este determinat de aparat.

Nu este.

Vindecarea este un proces biologic influențat de numeroase variabile:

• tehnica de implantare a pigmentului,

• adâncimea de lucru,

• numărul de treceri,

• modul de întindere a pielii,

• caracteristicile țesutului,

• tipul și compoziția pigmentului,

• calitatea și construcția cartușului,

• îngrijirea post-procedură,

• răspunsul individual de vindecare al fiecărei cliente.

Aparatul este unul dintre elementele acestui sistem. Nu poate garanta un rezultat vindecat și nu poate înlocui îndemânarea artistului.

Este însă instrumentul care antrenează acul la fiecare înțepătură. Stabilitatea și modul în care execută această mișcare influențează condițiile în care artistul implantează pigmentul.

De aceea, un aparat nu trebuie evaluat exclusiv după aspect sau după modul în care se comportă „în aer”. Mult mai important este comportamentul întregului sistem sub sarcină, în contact cu un țesut viu și aflat într-o continuă schimbare.

Rezultatul vindecat nu se formează doar după procedură

Procesul biologic de vindecare continuă după finalizarea pigmentării. Condițiile în care țesutul se va vindeca sunt însă create încă din timpul procedurii.

Fiecare pătrundere a acului în piele transferă energie mecanică către țesut. O parte din această energie este necesară pentru ca acul să depășească rezistența țesutului și să introducă pigmentul.

Totuși, dacă țesutul este supus unui număr mai mare de înțepături, unei presiuni mai mari sau unor treceri suplimentare față de ceea ce necesită o implantare eficientă, crește și amploarea agresiunii mecanice pe care organismul va trebui să o gestioneze în timpul vindecării.

Prin urmare, obiectivul nu este doar introducerea pigmentului în piele.

Obiectivul este obținerea implantării dorite cu o afectare cât mai redusă și controlată a țesutului.

Aceasta este o diferență esențială.

Fiecare rezultat este suma a mii de interacțiuni individuale

Atunci când vorbim despre machiaj permanent, ne referim de obicei la sprâncene, buze sau eyeliner ca rezultat complet.

Din punct de vedere mecanic, fiecare procedură este însă alcătuită din mii de interacțiuni individuale între ac, pigment și țesut.

Fiecare înțepătură poate avea loc în mod diferit. Acul poate întâlni un nivel diferit de rezistență, iar țesutul se poate deforma, deplasa și poate reacționa la energia transmisă în grade diferite.

O singură diferență poate părea nesemnificativă. Dar, dacă este repetată de mii de ori în cadrul aceleiași proceduri, începe să conteze.

Rezultatul final este efectul cumulat al tuturor acestor interacțiuni.

Acesta a devenit unul dintre principiile fundamentale în dezvoltarea ME™.

În loc să analizăm procedura doar ca întreg, ne-am concentrat asupra comportamentului unei singure mișcări a acului, deoarece fiecare îmbunătățire a acestei mișcări, repetată de mii de ori, poate influența desfășurarea întregii proceduri.

Specificațiile descriu aparatul. Ele nu descriu întregul proces de implantare.

Majoritatea aparatelor PMU sunt comparate pe baza câtorva parametri:

• tensiune,

• RPM,

• frecvență,

• lungimea cursei,

• tipul motorului,

• capacitatea bateriei.

Toți acești parametri sunt importanți. Niciunul dintre ei nu funcționează însă independent de celelalte elemente constructive.

Aceeași lungime a cursei se poate comporta diferit în două aparate distincte. Aceeași tensiune nu înseamnă aceeași viteză, același mod de transmitere a energiei sau același comportament sub sarcină. O valoare RPM similară nu descrie stabilitatea mișcării acului după pătrunderea acestuia în țesut.

Rezultatul este influențat de funcționarea întregului sistem:

• motorul,

• ansamblul mecanic,

• mecanismul de transmitere a mișcării,

• sistemul de control,

• software-ul,

• alimentarea electrică,

• construcția cartușului,

• acul,

• mâna artistului.

De aceea, o singură valoare din fișa tehnică nu indică încă modul în care aparatul va lucra în piele.

Ce se întâmplă atunci când acul întâlnește rezistență?

Un ac care se mișcă liber în aer lucrează în condiții diferite față de un ac care pătrunde în țesut viu.

După începerea implantării, rezistența se modifică aproape continuu. Printre factorii care o influențează se numără:

• elasticitatea pielii,

• grosimea și densitatea acesteia,

• nivelul de hidratare,

• vascularizația,

• fibroza și cicatricile,

• vârsta clientei,

• zona tratată,

• procedurile anterioare și prezența fillerelor,

• modul de întindere a țesutului,

• construcția cartușului utilizat.

Buzele cu fillere se pot comporta diferit față de buzele naturale. Pielea matură reacționează diferit față de pielea tânără. Un țesut subțire, elastic și intens vascularizat impune alte cerințe decât o piele densă sau fibroasă.

Prin urmare, aparatul nu lucrează în condiții constante de laborator. Funcționează în interiorul unui sistem biologic dinamic.

Dacă sistemul de antrenare nu își menține comportamentul stabil atunci când rezistența se modifică, mișcarea reală a acului poate diferi de ceea ce așteaptă artistul. În acel moment, artistul începe să compenseze comportamentul aparatului: modifică presiunea, încetinește mișcarea mâinii, mărește numărul de treceri sau revine de mai multe ori în aceeași zonă.

Fiecare astfel de compensare poate crește numărul de variabile din timpul procedurii.

De aceea, întrebarea corectă din punct de vedere tehnic nu este:

Cât de repede mișcă aparatul acul în aer?

Întrebarea ar trebui să fie:

Cât de previzibil ghidează sistemul acul atunci când acesta întâlnește rezistența variabilă a țesutului viu?

La această întrebare nu se poate răspunde exclusiv pe baza valorilor RPM, a tensiunii sau a lungimii cursei.

Culoarea vizibilă imediat după procedură poate fi înșelătoare

Imediat după procedură, pigmentul este vizibil atât la suprafață, cât și în țesutul afectat. Pot fi prezente și roșeață, edem, limfă și alte elemente ale reacției temporare post-procedură.

Acestea creează impresia unei culori intense și uniforme.

Totuși, acest lucru nu înseamnă automat că exact același rezultat va rămâne după vindecare.

O parte din pigmentul vizibil va fi eliminată odată cu regenerarea naturală a straturilor superficiale ale pielii. O altă parte se poate pierde în timpul procesului de vindecare. Se va reduce și reacția inflamatorie, care imediat după procedură influențează aspectul culorii și al țesutului.

Abia după vindecare pot fi evaluate:

• retenția reală a pigmentului,

• uniformitatea implantării,

• saturația,

• stabilitatea formei,

• reacția țesutului,

• necesitatea efectuării unui retuș.

Prin urmare, rezultatul imediat după procedură și rezultatul vindecat nu sunt același lucru.

Mai multe treceri nu înseamnă întotdeauna o retenție mai mare

Una dintre presupunerile greșite frecvente în PMU este convingerea că trecerile suplimentare vor crește automat cantitatea de pigment care rămâne în piele.

Fiecare trecere suplimentară înseamnă însă o nouă serie de înțepături și o solicitare suplimentară a țesutului.

Dacă pigmentul nu este implantat conform intenției, soluția nu este întotdeauna revenirea în aceeași zonă. Mai întâi trebuie identificată cauza:

• o adâncime incorectă,

• un unghi de lucru nepotrivit,

• o întindere insuficientă a pielii,

• o viteză a mâinii aleasă greșit,

• o configurație nepotrivită a acului,

• o problemă cu cartușul,

• setări neadaptate corespunzător,

• un comportament instabil al aparatului sub sarcină.

Obiectivul nu este maximizarea numărului de treceri.

Obiectivul este creșterea eficienței fiecărei mișcări, menținând în același timp controlul asupra țesutului.

Implantarea și lezarea țesutului nu sunt același lucru. Pot fi executate multe mișcări fără a se obține o implantare corectă. De asemenea, țesutul poate fi afectat excesiv fără o îmbunătățire proporțională a retenției.

De ce a devenit reacția țesutului un obiectiv de inginerie?

În timpul dezvoltării ME™, am revenit în mod repetat la aceeași întrebare:

De ce procedurile efectuate de artiști experimentați se pot vindeca diferit, în ciuda utilizării unor tehnici similare și a acelorași pigmenți?

Nu există un singur răspuns. Țesutul fiecărei cliente este diferit, iar rezultatul este influențat de numeroși factori.

Această întrebare ne-a mutat însă atenția de la specificațiile individuale la comportamentul întregului sistem.

Am început să analizăm:

• modul în care acul se comportă sub sarcină,

• modul în care sistemul reacționează la modificările de rezistență,

• modul în care energia mecanică este transferată către țesut,

• cât de repetabilă rămâne mișcarea pe parcursul întregii proceduri,

• momentul în care artistul începe să compenseze comportamentul aparatului,

• modul în care diferitele configurații influențează reacția diferitelor tipuri de țesut.

Vindecarea nu era un aspect pe care intenționam să îl evaluăm doar după proiectarea aparatului.

Condițiile create în țesut în timpul procedurii au devenit unul dintre factorii care au influențat însuși procesul de dezvoltare.

Puterea maximă nu a fost niciodată obiectivul

O putere mai mare nu înseamnă automat o implantare mai eficientă.

Țesutul viu nu reacționează la un număr înscris într-o fișă tehnică. Reacționează la mișcarea reală a acului, la timpul de contact, la modul în care este depășită rezistența și la cantitatea de energie transferată în timpul fiecărei înțepături.

Un sistem prea slab poate impune artistului să îi compenseze funcționarea. În schimb, un comportament prea agresiv poate crește riscul unei afectări inutile a țesutului.

Prin urmare, obiectivul nu este puterea maximă.

Obiectivul este o energie controlată corespunzător și un comportament previzibil al acului în condiții reale de lucru.

Din acest motiv, în timpul dezvoltării ME™ nu ne-am concentrat pe atingerea celei mai mari valori RPM sau a celei mai mari valori nominale.

Ne-am concentrat asupra modului în care aparatul se comportă în piele.

Ingineria nu înlocuiește tehnica

Niciun aparat nu poate compensa:

• o adâncime incorectă,

• întinderea necorespunzătoare a pielii,

• un unghi de lucru greșit,

• o configurație nepotrivită a acului,

• presiunea excesivă,

• evaluarea incorectă a țesutului,

• lipsa de experiență a artistului.

Tehnologia nu înlocuiește cunoștințele și nici formarea profesională.

Rolul ei este diferit.

Aparatul transformă mișcarea mâinii artistului în mișcarea acului. Este o extensie a mâinii și unul dintre cele mai importante instrumente utilizate în timpul procedurii.

Alegerea unui aparat doar pentru că arată bine, este ieftin sau pentru că „oricum nu face decât să miște acul în sus și în jos” ignoră cele mai importante întrebări:

• cum se comportă aparatul sub sarcină,

• cum reacționează la rezistența variabilă,

• cât de stabil reproduce mișcarea dorită,

• câtă compensare îi solicită artistului,

• cum funcționează cu diferite cartușe,

• cum influențează modul de lucru în diferite tipuri de țesut.

Aceste diferențe nu pot fi întotdeauna observate într-o fotografie sau găsite într-o fișă tehnică.

Ele pot fi însă simțite în timpul lucrului și observate în reacția țesutului.

Ce întrebare ar trebui, așadar, să adresăm?

Nu: Ce aparat oferă cele mai bune rezultate vindecate?

Mai bine să întrebăm: Ce aparat îmi permite să transpun tehnica mea cât mai precis într-un lucru controlat și repetabil în țesut?

Un aparat bun nu garantează o vindecare perfectă.

Poate însă reduce numărul variabilelor inutile. Poate necesita mai puține compensări, se poate comporta mai stabil sub sarcină și poate crea condiții mai bune pentru aplicarea unei tehnici corecte.

O inginerie previzibilă nu înlocuiește experiența, evaluarea corectă a pielii sau o procedură executată corespunzător.

Ea creează însă condiții mai bune pentru ca o tehnică bună să poată conduce la rezultate mai consecvente.

Aparatul nu creează singur rezultatul vindecat. Dar modul în care execută fiecare înțepătură este important pentru întreaga procedură.